Song To The Siren

“Long afloat on shipless oceans / I did all my best to smile / 'Til your singing eyes and fingers / Drew me loving to your isle”

Am vrut sa scriu despre melodia asta cu ceva timp in urma, dar am tot amanat momentul si nu stiu de ce. Sunt momente in viata cand se intampla sa descoperi un anume ceva care prin frumusetea lui absoluta te fascineaza, te topeste, incetineste timpul si apoi te explodeaza in mii de aschii de sentimente. La final te regasesti, te recompui, mai complex, cu sentimente de mult uitate acum redescoperite, mai intens… Mai frumos! Aceasta melodie este nu doar un anume, ci ACEL anume, nu doar un cantec, ci un fior.

Acultand aceasta melodie ma simt prins intr-un balon de sapun, cu peretii sai transparenti, dar plini de curcubee miniaturale. Este un amestec de sentimente frumoase, pline de lumina si bucurie, care se contopesc, se contamineaza, apoi se redefinesc. De fiecare data cand o ascult ma simt izolat, ca un marinar solitar pe barca sa incercata de furtuni nenumarate, care alege sa se lase prins in frumusetea inselatoare a sirenelor. Asta este si mesajul melodiei, anume acela de a nu mai incerca sa rationezi sentimente, de a nu mai incerca sa rezisti lucrurilor care sunt parte din tine. Poate ca sirenele sunt exact sentimentele noastre reprimate zi de zi din cauza lipsei timpului, din cauza vitezei in care ne traim viata. Poate ca de aceea sunt si atat de periculoase pentru noi, pentru ca odata ce le (re)descoperim, le simtim, ne lasam atrasi de frumusetea lor, de inocenta puritatii lor, ne lasam imbratisati de ele si devenim captivii lor. Si da, melodia asta ma face sa imi doresc sa fac dragoste cu persoana iubita, sa ma las prins in farmecele ei in timp ce ea se bucura de nesatul meu fata de frumusetea ei. Sa devin nu jumatatea, ci actiunea care face scena sa fie completa. Nu mai vreau sa fiu o jumatate; aleg sa fiu scena intreaga alaturi de ea sau nimic amandoi. Imi place foarte mult ideea ca toata viata ne-am urmarit reciproc, ca ne-am intalnit mai intai in visul uitat in fiecare dimineata, ca unul fara celalalt nu ar mai fi amuzant, idee care se regaseste aici “Did I dream you dreamed about me? / Were you hare when i was fox?”. Si accept si faptul ca odata ce am intalnit-o m-am lasat abandonat in bratele ei, de unde mi-as fi dorit sa scriu acum aceste randuri, pentru ca mi-am dat seama ca desi lumea ma vrea inapoi pentru ce eram inainte, acum nu mai pot si nu mai vreau sa fiu acel cineva chinuit pe marea dezamagirilor, in asteptarea unei noi furtuni, blestemand zilele insorite lipsite de adiere si noptile in care ma inveleam doar cu luna. “Now my foolish boat is leaning / Broken lovelorn on your rocks” Dupa atata vreme inca nu am invatat cum sa imi peticesc inima la loc dintr-un simplu motiv: nu vreau sa o mai ofer niciodata intreaga altcuiva. Ma bucur ca ea s-a spart pe tarmul tau, ca tu ai toate bucatile ei si ca doar tu poti sa o vezi intreaga. Nu stiu cum ar suna toate astea spuse fara aceasta melodie superba, care m-a topit, pe care vreau sa ma topesc in bratele tale ori de cate ori o ascult. Sunetul ei cald face dragoste cu toate sentimentele celui care o descopera, se impleteste in el, devine o parte din el. Este ce ai simtit atunci cand ti-ai privit jumatatea prima data, este dragostea care te invaluie si te face sa plutesti usor. Este dragostea!

Consider aceasta melodie ca fiind o catifea spirituala ce innobileaza un album Central. Daca God este aura, atunci Song To The Siren este sufletul, viata, dragostea ce curge prin acest album. La infinit! P.S.: Cine vrea sa auda versiunea originala cantata de Tim Buckley poate sa o caute, dar personal o gasesc dezbracata de viata.